Ed. Mitropolia Olteniei, Craiova, 2019, ISBN 978-606-731-059-7
Această lucrare își propune să prezinte unul dintre scriitorii bizantini mai puțin cunoscuți. Nikolaos Mesarites poate fi considerat un scriitor atipic datorită stilului său descriptiv, mai puțin obișnuit în literatura bizantină din perioada respectivă. Cea mai valoroasă scriere a sa, Descrierea Bisericii Sfinților Apostoli, are o importanță deosebită, aducând un suflu nou în literatura bizantină, prin maniera în care este compusă. Adept al descrierilor vii, Mesarites își captivează cititorii prin frumusețea expunerii scenelor pictate și a mozaicurilor din Marea Biserică pierdută a creștinismului. Importanța lucrărilor lui Mesarites este dată atât de stilul elaborat și inovator al compoziției, cât și de faptul că acestea sunt descrieri ale unui martor ocular al evenimentelor. Mesarites a îndeplinit de-a lungul timpului o mare varietate de funcții administrative, iar în jurul anului 1213 îl găsim ca Mitropolit al Efesului. Numele său apare și în documentele care înregistrează discuțiile dintre greci și latini de la începutul secolului al XIII-lea. Epoca în care trăiește este una zbuciumată. Ortodoxia se luptă pentru existența ei, amenințată atât de pericolul musulman, care dorea să ocupe spațiul bizantin, cât și de Biserica Catolică, dornică de subordonarea clerului grec. Din fericire, Ortodoxia bizantină avea oameni devotaţi, care să apere energic adevărurile de credinţă, chiar să-şi dea viaţa pentru tradiția și moștenirea creștină. Printre aceștia se numără Nikolaos Mesarites care, prin ingeniozitatea și capacitatea sa intelectuală, se dedică idealurilor ortodoxe. Demonstrând cunoștințe profund dogmatice și juridice, Mesarites este capabil să stea în fața adversarilor săi și să-și îndeplinească cu succes sarcinile. El urmează exemplul marilor Părinți ai Bisericii: se alătură clerului de când era tânăr, studiază pe larg la marile școli ale vremii, își dedică viața credinței ortodoxe și, prin scrierile sale, lasă mărturii valoroase posterității.
Lucrările lui Nikolaos Mesarites au fost, din păcate, descoperite mai târziu, în secolul al XIX-lea. Din acest motiv, scrierile sale nu au fost evaluate și studiate în detaliu. Marile enciclopedii și colecții ale textelor patristice și post-patristice bizantine nu-l includ pe autor în listele lor, ci îl amintesc doar ocazional. Prin scrierile sale, Mesarites ne ajută să descoperim imaginile pierdute ale Marii Biserici a Sfinților Apostoli, astăzi, când această biserică nu mai există. De asemenea, el ne îndeamnă să descoperim semnificațiile credinței ortodoxe exprimate în imagini, într-o epocă de mari încercări prin care aceasta a trecut. Pentru a înțelege cu exactitate acele evenimente, avem mărturia unui martor ocular, cu cunoștințe teologice vaste, care dezvăluie noi aspecte ale epocii și ne oferă noi perspective. Nikolaos Mesarites, ca scriitor, aparține unei școli care pune în discuție valorile tradiționale bizantine ale retoricii și încearcă să creeze noi principii de estetică. Discursurile sale diferă semnificativ de cele ale contemporanilor, mai ales că autorul prezintă o imagine vie într-o mișcare continuă. Mesarites, prin tot ceea ce scrie, arată în detaliu propria sa viziune asupra lumii, fără a ascunde realităţile lumii în interesul unui adevăr moral superior. Scopul său este de a prezenta evenimentele reale, vii și de a nu le da uitării. Mesarites își îndreaptă întotdeauna atenția asupra detaliilor, oricare ar fi acestea. Pentru el, chiar și cele mai mici detalii sau evenimente trebuie expuse cititorului. Structura relatării sale este uneori improvizată, dar foarte dinamică.
Perioada în care Nikolaos Mesarites a trăit și a lucrat a fost plină de evenimente politice și religioase. Secolul al XIII-lea este unul al marilor schimbări în Imperiul Bizantin. A patra cruciadă va distruge Imperiul și va da o lovitură grea relației dintre creștini. Devastarea Constantinopolului și violența cruciaților din 1204 vor lăsa urme adânci în memoria locuitorilor ortodocși ai capitalei. Încercările de a uni Biserica se loveau acum un nou impediment, care s-a dovedit a fi insurmontabil. Discuțiile despre Filioque și, în special, cele despre primatul papal, prin care Biserica Romei dorea să supună clericii greci, nu au dus la niciun rezultat. Lăsând la o parte diferențele dogmatice, cele două părți se vor privi de acum înainte, cu suspiciune și neîncredere. Imperiul avea să fie împărțit în regate mai mici, iar recucerirea Constantinopolului de mai târziu nu va reuşi să-i redea măreția și puterea. În multe privințe, drumul care a dus la dezastrul din 1453 a început în 1204, când tot ce a mai rămas din unitatea Imperiului a fost dezintegrat pentru totdeauna. În acest context politic și religios, în Constantinopol trăiau savanți și clerici care au luptat pentru unitatea creștinismului și au încercat prin propriile forțe să contribuie la crearea pârghiilor prin care această unitate să fie realizată.
Această lucrare își propune să ofere cititorilor traducerea în limba română a textului grec al lucrării Descrierea Bisericii Sfinților Apostoli, însoțită de note și explicații, informații bio-bibliografice despre autor, precum și un scurt studiu cu privire la situația generală a Imperiului Bizantin din secolul al XIII-lea, pentru o mai bună înțelegere a contextului epocii în care îşi desfăşoară activitatea Nikolaos Mesarites.